Ioan Bosco, "părintele tineretului", a adus speranță și educație
Ioan Bosco, "părintele tineretului", a adus speranță și educație
Ioan Bosco, descris de Victor Hugo ca fiind un om de excepție, a fost un preot și educator romano-catolic italian care a revoluționat educația tinerilor prin metode bazate pe dragoste și înțelegere, în contrast cu tehnicile punitive folosite în acel timp. Considerat "părintele și învățătorul tineretului", Ioan a implementat principiul conform căruia "binele nu poate fi apreciat dacă nu este cunoscut".
Acesta a fondat multiple oratorii, asociații și școli profesionale în Torino, oferind tinerilor săraci și marginalizați un mediu familial, educativ și oportunități de învățare a unei meserii. Dedicându-se tineretului, Ioan Bosco a renunțat la banii pe care îi avea, la timp și sănătate pentru a-i ajuta pe cei nevoiași. A vizitat tinerii din închisori, oferindu-le prietenie și consiliere, conștient fiind că mulți dintre aceștia erau victime ale abandonului social.
Un alt aspect remarcabil al activității sale a fost strângerea tinerilor de pe străzi, pe care îi hrănea și le oferea adăpost. În plus, în timpul liber, mai ales noaptea, Ioan scria și publica materiale pentru a educa populația în spiritul credinței. Pe lângă acțiunile de caritate, Ioan Bosco era și un mistic, acesta având un vis la vârsta de nouă ani care i-a ghidat întreaga viață: o doamnă strălucitoare i-a sugerat să fie "umil, puternic și viguros".
Ioan Bosco a reușit să formeze generații întregi de tineri prin cântec, joacă și rugăciune, îndemnându-i să se apropie de iubirea lui Dumnezeu, să conștientizeze realitatea morții și a judecății divine, precum și necesitatea spovedaniei și împărtășirii. Ultimul său mesaj adresat tinerilor, "Spuneți tinerilor că îi aștept în Paradis...", a fost lăsat pe 31 ianuarie, când și-a dat ultima suflare.
Opera sa didactică s-a extins în întreaga lume, oferind servicii educaționale și de asistență pentru tineri, săraci și suferinzi, inclusiv școli, instituții tehnice, spitale și comunități religioase. Este esențial ca părinții și comunitatea să conștientizeze că suntem în continuare angajați într-o misiune de salvare a tinerelor generații. În trecut, întreaga comunitate era responsabilă pentru educația unui copil; aceeași responsabilitate trebuie să o îmbrățișăm și astăzi.
Este crucial să înțelegem și să susținem tinerii, înainte de a-i critica, și să ne străduim să le insuflăm un sistem de valori autentice, construind legături solide și promovând lucruri bune. De asemenea, trebuie să realizăm că este inutil să discutăm despre dezvoltare, educație și cultura dacă uităm de originile și identitatea umană. Educația oferită trebuie să fie una integrată, care să acorde atenție trupului, minții și sufletului.
