Mușate și fasole: tradițiile pomului de Crăciun în satele sălăjene
În județul Sălaj, Crăciunul se celebrează printr-un obicei vechi legat de pomii de Crăciun, confecționați din materiale naturale și plini de simboluri. Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău arată că aproape fiecare comunitate sălăjeană dezvoltase propria variantă a acestor pomi care înfrumusețau casele și purtau mesaje de credință și prosperitate în ajunul sărbătorii.
👉 Varietatea și semnificațiile pomilor tradiționali
Confecționați în special de către femei în case cu fete de măritat, pomii de Crăciun erau făcuți din paie, ramuri verzi, hârtie, boabe și alte elemente naturale, fiecare cu o simbolistică aparte. Cel mai răspândit era Pomul de lampă, întâlnit în toate zonele Sălajului, împodobit cu flori de hârtie creponată și lanțuri de „prime”, care simbolizau legătura dintre cei vii și spiritele strămoșilor.
În localități precum Surduc, în décorul pomului erau adăugate șiraguri de fasole sau mazăre, țesute cu migală, asemănătoare mărgelelor. De asemenea, Pomul de scai, numit și Scaiul Crăciunului, era simbol al statorniciei și amintea de suferințele Mântuitorului, fiind împodobit cu nuci, usturoi sau hârtie colorată. În unele sate, precum Zalnoc sau Meseșenii de Jos, acest pom era cunoscut sub denumirea de nucar și era văzut ca un semn al belșugului.
👉 Pomii din fasole, vâsc și paie: tradiția bogată a sărbătorii
Pomul de fasole era asociat cu purificarea sufletului și era construit din ramuri de salcie și înfrumusețat cu boabe de porumb, flori din hârtie și șiraguri de fasole. În comuna Brebi, o variantă similară se numea pomul de drod, un obiect decorativ suspendat în casă. Pomul de vâsc, realizat din crenguțe verzi, nuci și flori, simboliza veșnicia și avea și roluri terapeutice, vâscul fiind considerat plantă cu puteri vindecătoare.
Un alt pom cu valoare artistică și spirituală era cel din paie de secară, cu forme romboidale sau candelabre, frecvent în satele de pe ambele maluri ale Someșului. Acesta aducea o notă solemnă și luminoasă încăperilor. Totodată, Pomul din pânză sau finet, realizat cu „prime” din materiale textile vechi, semnala iscusința femeilor sălăjene de a transforma materiale simple în podoabe de sărbătoare cu mare încărcătură simbolică.
Aceste pomi erau agățați de grindă, deasupra mesei sau lângă ușă, spații încărcate de simbolism care marcau trecerea dintre lumi și protejau casa. În timp, tradiția a fost înlocuită de bradul modern decorat cu globuri și beteală, dar în trecut și acesta era împodobit cu mere, nuci, colaci sau turtă dulce. Uneori o simplă crenguță marca sărbătoarea în lipsa bradului propriu-zis.
Colinda Pomului, încă cântată în satul Ponița, evocă un pom strălucitor, poleit și înflorit, simbol al Crăciunului și al inimii curate. Prin cercetările realizate, Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău readuce în atenția publicului o lume în care Crăciunul era un ritual bogat, în care fiecare pom și fiecare detaliu aveau o semnificație profundă, reflectând universul magic al tradiției sălăjene.
