Înțelepciunea unui rege pe patul de moarte
Un rege care a dedicat întreaga sa viață războaielor și expansiunii regatului său a realizat, la vârsta de 60 de ani, că nu a învățat prea multe despre sensul vieții. După multă vreme petrecută în conducerea imperiului său, a convocat toți miniștrii și sfetnicii, cerându-le să aducă cele mai prețioase învățăminte din întreaga lume.
Sfetnicii au plecat cu sacoșile pline de bani și s-au întors după șapte ani, aducând 40 de camile încărcate cu cărți rare și valoroase. La vederea acestora, regele a exclamat bucuros, aducându-și aminte de învățații care au muncit din greu pentru a-i aduce un rezumat din acea vastă bibliotecă de înțelepciune. Totuși, a realizat că acest rezumat se reducea doar la conținutul a șapte camile.
Pe patul său de moarte, regele a fost vizitat de cel mai înțelept dintre învățați, care s-a aplecat să-l asculte. Cu o voce slabă, regele și-a împărtășit viziunea asupra vieții, declarând că, în aceste vremuri tumultoase, majoritatea oamenilor nu vor obține „premiile” pe care le doresc, precum bogăția sau faima. Totuși, el a subliniat importanța bucuriei din micile plăceri ale vieții – relațiile adevărate, frumusețea unui apus sau chiar un loc liber în parcare.
Regele a citat din Evanghelie, spunând că „îi ajunge zilei răutatea ei”, îndemnându-i pe toți să nu se îngrijoreze pentru ziua de mâine, ci să trăiască în prezent, căutând Împărăția Cerurilor, așa cum ne-a învățat Mântuitorul. Această abordare reprezenta, în opinia sa, adevărata credință și înțelepciune a vieții, fiind singura speranță valabilă.
Distribuie aceasta stire pe social media sau mail
