Marea moștenire a Sfântului Francisc de Assisi

Astăzi, 4 octombrie, atât calendarul greco-catolic cât și cel romano-catolic ne amintesc de Sfântul Francisc de Assisi, o figură emblematică a creștinismului apusean. Acest sfânt italian este recunoscut pentru influența sa deosebită asupra vieții religioase, sociale și artistice. Celebrat de Dante Alighieri ca având o „viață minunată”, Francisc este considerat de Papa Benedict al XV-lea „imaginea lui Hristos cea mai desăvârșită din toate timpurile”.

Francisc s-a născut în 1181, în orașul Assisi din provincia Umbria, fiind fiul unui negustor ambițios de stofe și al soției sale, Donna Monna Pica. Tinerii ani ai lui Francisc au fost caracterizați de o viață plină de distracții și aventuri, incluzând chiar și o perioadă de detenție ca prizonier de război în urma conflictului dintre Perugia și Assisi.

În activitățile sale, Francisc a reparat biserici, s-a dedicat ajutorării leproșilor și a trăit din munca sa și din donațiile celor binevoitori. A călătorit până în Egipt, unde a încercat să medieze pacea între musulmani și cruciați, și a fondat trei ordine franciscane, încurajând trăirea intensă a credinței creștine.

La finalul vieții, Francisc s-a retras pe muntele Verna, unde a primit stigmatele, marcând apogeul experienței sale spirituale. La vârsta de 44 de ani, și-a scris Testamentul, cerând ca regulile Ordinului să fie respectate neabătut. Sfântul a murit pe 4 octombrie 1226, lăsând în urmă o moștenire deosebită.

„Săracul din Assisi” rămâne un simbol al iubirii necondiționate față de oameni, natură și frumusețe. Viețile și lucrările sale ne arată că adevărata sfințenie provine din iubire, caracter and dedicare.