Timpul și esența schimbării: O poveste din tren
Într-o zi călduroasă, un pasager se află într-un tren, privindu-se pe fereastră în fiecare stație. Când citea numele localităților, oftatul său adânc atrage atenția colegului său de compartiment, care, îngrijorat, îi pune o întrebare: „Te doare ceva? Observ că oftai profund.” Răspunsul pasagerului lămurește cauza: „Da, ar trebui să cobor. Merg tot timpul în sens opus, dar aici este atât de cald și plăcut!”
Această scenă ne invită la reflecție asupra vieții noastre. Mulți dintre noi trăim într-o stare de inactivitate, lăsându-ne purtați de parcursul vieții, conștienți de risipa timpului, dar fără voința de a ne schimba direcția. Deși am făcut progrese în medicină, am explorat Universul și am realizat numeroase succese profesionale, rămânem adesea neputincioși în fața sinelui nostru.
Monseniorul Vladimir Ghika spunea: „Nimic nu sărăcește și nu îmbogățește mai mult decât timpul.” Este esențial să conștientizăm că cea mai tragică dimensiune a timpului nu este ceea ce ne aduce, ci ceea ce noi lăsăm în urmă pentru veșnicie. Ne pierdem în justificări pentru lipsa de timp dedicate propriei noastre eternități, uitând adesea de rolul divin în viața noastră.
În această călătorie, este crucial să nu uităm să cerem ajutorul lui Dumnezeu, fără de care orice disciplină morală devine o simplă ornamentație. Să ne oprim pentru o clipă și să ne gândim: suntem pregătiți să ne schimbăm traiectoria vieții?
Distribuie aceasta stire pe social media sau mail
