În secolul al IV-lea, creştinii au fost supuşi la edicte de persecutare care au adus consecinţe grave asupra credinţei lor. Potrivit acestor edicte, bisericii şi credincioşilor li s-a interzis să ţină adunări de slujire, iar cărţile sfinte au fost arse şi arhivele distruse.
Nu numai asta, dar credincioşii au fost şi privaţi de averi şi funcţii de stat, în timp ce clericii care nu au renunţat la credinţa în Christos au fost supuşi la pedepse aspre şi chiar exilaţi.
Aceste edicte au reprezentat o încercare a autorităţilor de a eradica creştinismul, considerat o ameninţare la adresa ordinii sociale şi politice a vremii. Chiar şi aşa, mulţi credincioşi au refuzat să renunţe la credinţa lor şi au continuat să se adune în locuri secrete pentru a se ruga şi a înţelege învăţăturile creştine.
De-a lungul istoriei, au existat mai multe încercări de persecutare a creştinilor, dar acestea nu au putut înfrânge credinţa puternică a oamenilor. Astăzi, creştinismul este una dintre cele mai mari religii din lume, cu mai mult de 2 miliarde de adepţi.
Cu toate acestea, istoria ne aminteşte de curajul şi devotamentul creştinilor din timpurile de persecuţie şi cum aceştia au reuşit să păstreze credinţa lor în pofida tuturor presiunilor. Este important să ne amintim de aceste evenimente şi să apreciem libertatea religioasă pe care o avem astăzi. Să sperăm că astfel de acte de persecuţie nu vor mai avea loc în viitor.
Distribuie aceasta stire pe social media sau mail
