Dialogul cu constiinta: O poveste din desert
Într-o poveste veche din Africa, un înțelept observă cu atenție un beduin care se întindea pe nisip, având urechea lipită de pământ, parcă într-o stare de meditație profundă. Intrigat, înțeleptul se apropie și întreabă: "Ce faci aici?" Beduinul răspunde calm: "Ascult, prietene! Ascult cum plânge desertul. Ar vrea să fie o grădină."
Această scenă ilustrează profunditatea reflecției asupra conștiinței umane, un subiect pe care scriitorul Albert Camus l-a abordat spunând că "totul începe în conștiință și nimic nu are valoare decât prin ea". Desertul simbolizează conștiința noastră, care se află în permanență într-o luptă pentru a accesa zone fertile de bunătate și moralitate.
Astăzi, conștiința personală este adesea ignorată în cultura și sistemul educațional contemporan. Chiar și discursurile bine intenționate din partea specialiștilor tind să marginalizeze acest aspect esențial al umanității. Conștiința se împarte, în general, în două tipuri: cea umană, care poate fi falsă, și cea divină, care este autentică. În adâncul fiecăruia dintre noi există o lege morală, dictată de Dumnezeu, care ne îndeamnă să facem binele.
Falsa conștiință, adesea denumită supra-eul, ne conduce mai mult decât ne dăm seama. Modelele sociale, mentalitățile și opiniile dominante influențează profund percepția noastră asupra valorilor, fără a le corela cu principiile morale fundamentale.
În tumultul vieții moderne, ne lipsește adesea timpul pentru tăcere și ascultare, elemente esențiale pentru a transforma monologul interior într-un adevărat dialog. Astfel, este momentul să ne deschidem spre un dialog cu conștiința noastră, să căutăm adevărul și să ne reconectăm cu valorile fundamentale care ne ghidează acțiunile.
Distribuie aceasta stire pe social media sau mail
