Exemplu de verticalitate morală de la Sfintii Chiric și Iulita

Mulți dintre noi ne privim interlocutorii de la o anumită înălțime dobândită prin lectură sau acumulări diverse, intelectuale ori materiale. Totuși, suferința, dăruirea de sine și iubirea sunt adevăratele dimensiuni ce ne măsoară verticalitatea. Verticalitatea definește ceva orientat drept, spre înalt. Cât de măreț arată verticalitatea unei păduri de brazi și cât de trist arată un lan de grâu culcat la pământ de o furtună.

Omul a fost creat pentru o poziție verticală, îndreptat spre soarele fizic, dar și spre soarele spiritual, care este Hristos. Sfinții au fost un model desăvârșit de verticalitate morală. Oameni de caracter, obișnuiți cu greul, suferința și dificultăți diverse, ei continuă și astăzi să ne inspire prin poveștile lor reale și pline de viață. Urmând exemplul acestor strămoși exemplari, am găsit și eu, din calendarele bizantine, fire de lumină în mijlocul furtunii ideologice ce ne cuprinde.

"Eu sunt creștin și vreau cu mama mea!" au fost cuvintele micuțului Chiric, când a fost luat pe genunchi de judecător. Supusă la diverse chinuri și presiuni teribile pentru a renunța la principiile creștine, dar neclintită în credința ei, Iulita împreună cu fiul ei, au fost uciși cu cruzime de torționarii împăratului. O parte din moaștele lor se află la Ohrid, în Biserica Sfintei Născătoare de Dumnezeu Vindecătoarea, unde până încă din ziua de astăzi, sunt consemnate vindecări miraculoase pentru cei ce au căutat cu credință mijlocirea acestor sfinți.

Acești oameni simpli, asemenea nouă, dar transformați de lumina harului, sunt un exemplu suprem de sprijin vertical. Noi oscilăm adesea între orizontalitate și verticalitate, preferând poziția de mijloc, cea înclinată, cea mai comună și confortabilă. Ne lăsăm apăsați de griji și păcate și nu îndrăznim să privim spre înalt. Despre valorile spirituale și morale se spun multe, dar nu densitatea, ci direcția definește lucrurile în lume.