Imparatul Maximilian ordona eliminarea crestinilor din armata romana in anul 298
În anul 298, împăratul Maximilian a decis să elimine din armata romană pe toți ostașii creștini, considerând că răspândirea creștinismului era vinovată pentru decăderea Imperiului Roman. Această mișcare a avut un impact semnificativ, stârnind reacții puternice în rândul militarilor creștini.
Printre cei care s-au declarat creștini s-au numărat și Nicandru și Marcian, care, alături de alți patru sfinți ostași - Pasicrat, Valentin, Isihie și Iuliu - au refuzat să renunțe la credința lor. Iuliu era un veteran al armatei romane, un detaliu ce subliniași mai mult curajul lor. Drept urmare, toți au fost aruncați în închisoare.
În închisoare, aceștia au fost supuși unor presiuni enorme. Li s-a cerut să renunțe la convingerile lor, fiind intimidați cu amenințarea torturilor. Cu toate acestea, ei au refuzat categoric orice compromit eveniment în care să renunțe la credința lor. A urmat un tratament de o cruzime greu de imaginat: au fost înțepați cu sulița, pârliti în foc, puși pe cărbuni aprinși și bătuți cu toiege, suportând astfel dureri inimaginabile.
Torturile au inclus turnarea de apă sărată peste rănile deschise, un act de o brutalitate extremă, menit să provoace și mai multă suferință. Ei au fost, de asemenea, târâți prin cioburi ascuțite, care le-au zdrobit fețele. În ciuda acestor chinuri, statornicia lor în credință a rămas neclintită, rezistența lor fiind aproape supranaturală.
Împăratul Maximilian, uluit de puterea și devotamentul acestora, dar orbit de propria sa ură, a ordonat ca Nicandru și Marcian să fie decapitați. Astfel, cei doi viteji mărturisitori ai creștinismului au primit faima martiriului.
Sfintii Nicandru și Marcian sunt omagiați în fiecare an în ritul latin pe data de 17 iunie, iar în ritul bizantin pe data de 8 iunie. Aceste date servi fiind un prilej de comemorare și respect pentru sacrificiul lor exemplar și pentru statornicia lor în credința creștină.
Distribuie aceasta stire pe social media sau mail
