Istoria revenirii României la democrație după 1944
După 23 august 1944, majoritatea forțelor politice din România au susținut necesitatea restabilirii unui cadru democratic. Ordinele emise de Decretul nr. 1626 din 31 august 1944 au restabilit parțial "Constituția din 1923". Totuși, soarta țării a fost decisă prin înțelegeri secrete între marile puteri, în special la întâlnirea de la Moscova din 9 octombrie 1944, unde Churchill și Stalin au împărțit Europa de Est în sfere de influență. Astfel, România a primit o influență de 10% din partea Statelor Unite, restul de 90% revenind Uniunii Sovietice.
Această împărțire a avut un impact devastator asupra milioanelor de cetățeni români, care s-au văzut la mila unui simplu acord pe o bucată de hârtie. În timpul întâlnirii de la Ialta din februarie 1945, președintele Roosevelt a cedat la toate cerințele sovietice, recunoscând interesele predominante ale U.R.S.S. în România și Bulgaria.
După evenimentele din august 1944, Bucureștiul a fost ocupat de Armata Roșie, care a început să impună regimul comunist în România. Drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor au fost călcate în picioare, oamenii fiind supuși intimidărilor și violentelor abuzuri. Au avut loc jafuluri, deportări și confiscări de bunuri. Proclamațiile oficiale de protest nu au avut efect, iar cetățenii români, soldați și ofițeri au fost deportați în Uniunea Sovietică.
Guvernul sovietic a folosit toate tacticile pentru a-și întări controlul asupra României. Delegația română a fost întâmpinată cu întârzieri semnificative, fiind nevoită să semneze un armistițiu dictat de U.R.S.S. În acest context, România a fost considerată un stat învins, fără a i se recunoaște statutul de cobeligerant în conflictul antihitlerist.
În perioada următoare, sub conducerea generalilor Constantin Sănătescu și Nicolae Rădescu, România a trecut printr-o efervescență politică complicată, cu comunștii având un rol din ce în ce mai influent. La 6 martie 1945, guvernul comunist condus de Petru Groza a fost instalat, marcând începutul unei ere autoritare, menite să elimine orice formă de opoziție democratică. Legea epurării aparatului de stat a fost impusă, iar libertatea presei a fost sistematic suprimată.
În 1945, regele Mihai a încercat să conteste regimul Groza, dar a fost constrâns să accepte mai multe condiții. Pe 8 noiembrie 1945, a avut loc o mare demonstrație anticomunistă în București, care a fost brutal reprimată, rezultând în numeroase arestări.
De-a lungul anilor 1946-1947, guvernul Groza s-a angajat într-o campanie de prigoană împotriva opozanților săi, culminând cu abdicarea forțată a regelui Mihai în 1947. Această perioadă a marcat sfârșitul monarhiei în România și consolidarea regimului comunist, care a transformat rapid țara într-un satelit al Uniunii Sovietice.
Astfel, printr-o serie de îngăduiri, amenințări și violențe, România a fost absorbită în sistemul comunist, iar fiecare pas spre democrație a fost sever deraiat de influențele externe și interne ale vremii.
Distribuie aceasta stire pe social media sau mail
