Monseniorul Vladimir Ghika: "Viața este frumoasă prin ceea ce este și prin ceea ce ascunde"
Monseniorul Vladimir Ghika ne spunea, cu înțelepciunea sa caracteristică, că viața capătă frumusețea din ceea ce este intrinsec, își adâncește farmecul prin misterele ascunse și devine și mai splendidă prin ceea ce dobândim în timp. Astăzi, ne propunem să reflectăm asupra harului divin.
Ce este, așadar, harul divin? Este o iluzie, o invenție a minții? Sau este un sentiment și o predispoziție reală, palpabilă? "Este o stare efectivă, neîndoielnică și indispensabilă," asigură Monseniorul Ghika. Când statul acordă grațieri, acestea funcționează corect doar atunci când legiuitorul se află el însuși într-o stare de grație. Același principiu se aplică și nouă, oamenilor: ceea ce este dificil nu este acțiunea în sine, ci starea mentală și spirituală necesară pentru a o înfăptui.
În acest context, cum reușim să ne transpunem în starea adecvată? De ce ne este greu să iubim, să iertăm și să practicăm virtuțile? De ce ne confruntăm cu provocări tot mai mari și cu responsabilități tot mai apăsătoare? Monseniorul Ghika ne spune că toate acestea se întâmplă deoarece nu ne aflăm în starea de har.
Harul este descris ca starea de grație a unui suflet care își trăiește viața în conformitate cu legile divine. Este considerat cea mai înaltă onoare acordată unei creaturi. Harul este un dar supranatural oferit de Dumnezeu, prin meritele lui Iisus Hristos pe cruce, pentru ca noi să fim fericiți pe pământ și să fim demni de viața veșnică. Această forță supranaturală ne predispună la a face binele și ne încurajează să cooperăm cu inspirațiile divine.
Harul se câștigă și crește prin practică și prin participarea la Sfintele Taine, dar se pierde printr-o viață trăită în neconcordanță cu codurile morale stabilite de Dumnezeu. La fântâna lui Iacob, Mântuitorul i-a spus samarinencei: "Ah, dacă ai cunoaște darul lui Dumnezeu!" Acest dar, care se ridică deasupra tuturor bunurilor lumii acesteia, nu este altul decât harul sfințitor.
Filosoful Nicolae Turcan recunoaște că "în absența harului, prăbușirea pare unica noastră definiție cu care ne obișnuim odata cu trecerea timpului." De asemenea, el subliniază că harul lui Dumnezeu are puterea de a transforma întreaga noastră nesemnificație în frumusețe, înlocuind astfel "Totul este nimicnicie" cu "Totul este frumusețe".
Dragi cititori, există o stare și o simțire mai înaltă decât viața spiritului uman. Să nu-i interzicem gândirii noastre să o exploreze și să avem curajul să trăim această experiență. Altfel, riscăm să pierdem ceea ce am căutat întreaga viață, chiar fără să știm.
Distribuie aceasta stire pe social media sau mail
