Sărbătoarea Sfântului Ilie Tesviteanul
Mâine, 20 iulie, întreaga comunitate creștină de rit bizantin și latin sărbătorește figura importantă a Sfântului Ilie Tesviteanul, o personalitate remarcabilă din istoria Vechiului Testament. Moștenirea lui Ilie este cunoscută de generații, el fiind cel care a adus prin rugăciunile sale seceta peste poporul Israel, care își pierduse credința, şi care, ulterior, a adus ploaia salvatoare.
Cercetătorul renumit al Vechiului Testament, Gerard van Rad, a declarat: „Povestirile din 'ciclul lui Ilie' prezintă faptele în manieră stereotipă și schematică, totul este insuflețit de forța unui eveniment istoric unic. Fiecare povestire referitoare la Ilie arată trăsăturile unei măreții care nu putea fi inventată, singura explicație posibilă este că aceste povestiri reflectă un personaj istoric de o dimensiune aproape supraomenească.”
Ilie a fost atât preot, cât și profet, născut în Galaad, situat la est de Iordan, și a trăit în secolul al IX-lea î.Hr., în vremea regelui Ahab. În acele timpuri, zeul Baal era venerat de cananeeni, iar cultul acestuia era însoțit de orgii, punând accent pe aspectul carnal. Poporul evreu a căzut ușor pradă sincretismului, amestecând diverse culte și credințe, distorsionând astfel adevărata credință.
Regele Ahab și soția sa, Izabela, opreau poporul israelian, confiscându-i pământurile pentru a se îmbogăți. Conceptul absolutist al puterii regale din regatele cananeene era contradictoriu cu viziunea israelită, care percepea legea și drepturile ca fiind protejate de Divinitate. În acest context dificil, Dumnezeu l-a trimis pe Ilie să proclame: „Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel, înaintea căruia stau eu, în acești ani nu va mai fi nici rouă, nici ploaie, decât atunci când voi spune eu!” (I Rg 17,1).
Astfel a început o perioadă de secetă extremă, care a durat trei ani și jumătate, afectând grav viața oamenilor și animalelor. Această situație a fost menționată și de istorici precum Iosif Flaviu și Menandru din Efes. În fața acestei calamnități, se dovedește cum uitarea de cuvântul lui Dumnezeu a dat naștere distrugerii.
Confruntarea dintre Ilie și profeții zeului Baal, desfășurată pe Muntele Carmel, a avut un impact profund, Ilie demonstrând prin rugăciune autenticitatea credinței sale, iar Dumnezeu a răspuns printr-un foc ce a ars altarul. Poporul a realizat astfel că adorau un zeu fals și a recunoscut că singurul adevăr este Dumnezeu. După această revelație, cerurile s-au deschis din nou, iar ploaia a revenit, oferind viață pământului.
Ilie a devenit o personificare a credinței și a devotamentului, rămânând fidel principiilor sale în momente dificile. La final, el a fost ridicat la cer într-o manieră spectaculoasă, fiind purtat de un car de foc.
Contextul istoric în care a trăit Ilie are paralele izbitoare cu realitatea de azi, unde influențele sincretismului religios și cultul materialismului amenință adevărul. Mesajul și exemplul lui Ilie ar trebui să ne facă să reflectăm asupra convingerilor noastre. Vă dorim tuturor o sărbătoare a Sfântului Ilie plină de sens!
Distribuie aceasta stire pe social media sau mail
