Reforma Bisericii Catolice germane și tensiunile create de Papa Francisc

Evenimentele care au adus Biserica Catolică până la pragul unei schisme în toată regula au început imediat după prânz. Într-o zi friguroasă de noiembrie, în centrul Berlinului, câteva sute de politicieni, teologi și afaceriști germani catolici s-au adunat în marea aulă a Hotelului Titanic Chaussee pentru a finaliza ultimele detalii ale unei reforme foarte ambițioase.

Încă de la începutul pontificatului său, Papa Francisc a fost atacat de conservatori care se temeau că acesta a mers prea departe, dar cei care s-au adunat la Berlin se plângeau exact de problema opusă: că nu este destul de liberal, relatează Politico.

"Au descoperit, folosind științele umane, că există mai mult de două genuri - și cu toate astea Papa respinge asta", a spus teologul Andreas Lob-Hudepohl. "Nimeni nu știe unde se duce, mereu se răzgândește. Nu există niciun plan de acțiune, nicio logică."

"Francisc a fost ales pentru a reînnoi Biserica Catolică", a spus și Thomas Soding, vicepreședintele Comitetului Central pentru Germanii Catolici, grupul care a descins asupra capitalei germane în noiembrie. Dar eșecul Papei de a produce orice schimbare semnificativă a lăsat Biserica într-o formă arhaică și neremediată, potrivit lui Soding, care a spus că acest lucru i-a forțat pe germani să încerce să își ia soarta în propriile mâini.

Ar fi greșit să spunem că Francisc nu a făcut nimic pentru a-și câștiga reputația de revoluționar liberal. De la începutul pontificatului său, Papa Francisc a tulburat apele în ierarhia religioasă intervenind în diverse dezbateri populare, nu doar legate de sexualitate, dar și de economie, imigrație și schimbări climatice. El a introdus reforme adevărate, inclusiv prin a permite femeilor să ocupe posturi importante din cadrul Sfântului Scaun și a acceptat cu brațele deschise o filozofie tolerantă, declarând chiar că ateii ar putea ajunge în rai.

Întrebat despre preoții gay de reporteri în timp ce se întorcea din prima sa călătorie în străinătate, pontiful a răspuns: "Cine sunt eu să îi judec?" Dar chiar și în timp ce conservatorii din SUA, Africa și de la Vatican erau furioși din cauza abordării populiste a Papei Francisc, atacurile dreptei politice împotriva autorității sale s-au evaporat.

În schimb, problemele cele mai mari au venit din partea celor care se plâng că reformele liberale ale Papei Francisc au fost făcute doar pe jumătate și că nu au produs schimbări la nivel teologic, în timp ce au fost umbrite de scandaluri. Anul trecut, spre exemplu, o declarație fără precedent care permitea clerului să binecuvânteze cuplurile de același sex a fost diluată după un scandal care a inclus dezbateri religioase despre natura orgasmelor.

La finalul lunii mai, însăși natura liberală a felului în care Papa Francisc a condus Biserica a fost pusă la îndoială după ce au apărut mai multe rapoarte conform cărora ar fi folosit, în discuții private, cuvinte considerate insultătoare la adresa homosexualilor. "90% din oamenii care părăsesc Biserica spun că sunt supărați în legătură cu abuzul sexual, corupția clerului, spun că sunt supărați pe conducere", a spus Soding.

Pentru o bună parte a anului trecut, problema germană a tulburat apele în sânul Bisericii Catolice, declanșând avertismente cu privire la producerea unei schisme și apeluri la o represiune conservatoare. Anul trecut, un important arhiepiscop a descris evenimentele din Biserica Germană drept "cea mai mare criză de la Reforma Protestantă". Cu toate că revolta a fost îmblânzită, ea nu dă niciun semn că se va încheia prea curând.

Unele revoluții sunt pline de foc, furie și cuvinte mari. Revolta progresistă împotriva lui Francisc, însă, are o nuanță mai germana, o reformă administrativă făcută cu atenție și în etape. Revolta împotriva autorității ecleziastice nu s-a limitat doar la cercurile liberale de la Berlin. Anul acesta, episcopi din Belgia au dezvăluit un "Manifest Sinodal" prin care au cerut multe dintre reformele menționate de germani.