Imagistica cerebrală realizată pe aproape 1.000 de persoane în timpul și după pandemia de COVID-19 arată că, chiar și la persoanele neinfectate cu virusul SARS-CoV-2, structurile cerebrale par să fi îmbătrânit mai rapid. Dincolo de urmele lăsate de virus în organism, studiul se concentrează pe impactul carantinei și pe situația de incertitudine și stres din timpul pandemiei, scrie El Mundo. Acum cinci ani, când s-a declanșat pandemia de COVID-19, cu toții încercam să anticipăm care va fi impactul virusului dincolo de organism. De atunci, s-a monitorizat continuu urmele lăsate de infecție în organism, grupate sub denumirea de boala COVID persistentă (long COVID). Chiar și în creier, s-a observat cum infecția i-a încetinit acestuia funcționarea. Dacă în 2020 bănuiam că restricțiile și lockdownul vor avea consecințe, acum un studiu arată că toate acestea au accelerat îmbătrânirea creierului. Mai ales la bărbați și la persoanele în vârstă, conform studiului realizat de o echipă de cercetători de la Universitatea din Nottingham, publicat în Nature Communications. Nu este vorba doar de schimbările pe care procesul infecțios le-a putut provoca la conexiunile neuronale, al căror semn cel mai evident este „ceața mentală”, ci de „impactul circumstanțelor care au presupus stresul unei pandemii”, afirmă Guillermo García Ribas, membru al Societății Spaniole de Neurologie (SEN), în evaluarea acestui studiu. Cercetări anterioare au demonstrat existența unor legături între infecția cu coronavirus și semnele moleculare ale îmbătrânirii cerebrale și deteriorării cognitive. S-a înregistrat chiar o scădere a speranței de viață: o cercetare publicată în 2022 în Nature Human Behaviour, care a analizat acest fenomen pe baza datelor din 29 de țări între 2015 și 2021. De exemplu, în Spania s-a pierdut aproximativ 7,4 luni, care au fost între timp recuperate. Cu toate acestea, nu s-a stabilit încă modul în care pandemia în sine (indiferent de starea de infecție) și SARS-CoV-2 au afectat îmbătrânirea cerebrală a populației generale. De aceea, cercetătorul Mohammadi-Nejad afirmă că ceea ce l-a surprins cel mai mult a fost faptul că „până și persoanele care nu au avut COVID-19 au prezentat o creștere semnificativă a ratei de îmbătrânire cerebrală. Acest lucru demonstrează cu adevărat în ce măsură experiența pandemiei în sine, de la izolare la incertitudine, poate să fi afectat sănătatea noastră cerebrală”. García Ribas subliniază aici importanța socializării și insistă asupra faptului că „o schimbare dramatică în viața persoanelor cu o alterare clară a rutinei lor are un efect evident asupra sănătății creierului. Au fost trăite situații foarte stresante, a existat multă izolare și aproape că nu a existat spațiu pentru activități fizice”. Pentru a cartografia îmbătrânirea cerebrală, Ali-Reza Mohammadi-Nejad, Stamatios Sotiropoulos, Dorothee Auer și echipa lor au utilizat modele de învățare automată, antrenate cu scanere cerebrale din Biobanca Regatului Unit de la 15.334 de participanți sănătoși, pentru a măsura diferența dintre vârsta cerebrală prevăzută a unui individ și vârsta sa reală, cunoscută sub numele de diferența de vârstă cerebrală. Apoi, acest model a fost utilizat pentru a analiza două imagini RMN ale creierului la 996 de participanți sănătoși, realizate la un interval de cel puțin doi ani. În grupul de control (564 de persoane), ambele imagini RMN au fost realizate înainte de pandemie, în timp ce în grupul „pandemic” (432 de persoane), o imagine RMN a fost realizată înainte și cealaltă după începutul pandemiei. Autorii au constatat că, la a doua scanare, efectuată aproape după trei ani, creierele participanților din grupul „pandemic” îmbătrâniseră în medie cu 5,5 luni mai repede decât cele din grupul de control. S-a observat o îmbătrânire cerebrală accelerată în perioada pandemiei, indiferent dacă participanții fuseseră infectați sau nu; cu toate acestea, infecția cu SARS-CoV-2 a fost asociată cu o creștere a ratei de accelerare pe măsură ce vârsta participanților creștea. De asemenea, s-a observat că acest efect de îmbătrânire cerebrală era mai pronunțat la bărbați și la persoanele care sufereau de dezavantaje socio-economice, cum ar fi șomajul, veniturile scăzute, starea precară de sănătate și nivelurile de educație mai scăzute. În plus, cercetătorii au măsurat performanța cognitivă a participanților prin intermediul a 10 teste cognitive efectuate în momentul ambelor explorări. Ei au descoperit că îmbătrânirea cerebrală accelerată era asociată cu o deteriorare a performanței cognitive, în special în teste precum flexibilitatea mentală și viteza de procesare, numai în rândul persoanelor infectate cu SARS-CoV-2, spre deosebire de grupul mai larg al pandemiei. García Ribas subliniază că „nu numai factorii interni provoacă alterări neurologice, ci și mediul este un factor de risc de care trebuie să ținem cont. Și trebuie să îl monitorizăm cu atenție”. Mohammadi-Nejad precizează că „ceea ce a surprins cel mai mult a fost faptul că până și persoanele care nu au avut COVID au prezentat o creștere semnificativă a ratei de îmbătrânire cerebrală. Acest lucru demonstrează cu adevărat în ce măsură experiența pandemiei în sine, de la izolare la incertitudine, poate afecta sănătatea creierului nostru”. „Acest studiu ne reamintește că sănătatea creierului nu depinde doar de boli, ci și de mediul nostru cotidian”, afirmă Dorothee Auer, profesoară de neuroimagistică și autoare principală a studiului, într-un comunicat al universității. „Pandemia a reprezentat o povară pentru viața oamenilor, în special pentru cei care se aflau deja într-o situație defavorizată. Nu putem încă verifica dacă schimbările pe care le-am observat vor fi reversibile, dar este cu siguranță posibil, iar acest lucru este încurajator”, spune ea. În ceea ce privește reversibilitatea efectelor, neurologul spaniol García Ribas susține că „ar trebui să așteptăm puțin mai mult pentru a vedea dacă revenirea la activitățile normale atenuează schimbările bruște care au avut loc acum cinci ani”. De asemenea, el ridică semne de întrebare cu privire la un detaliu. „O analiză a Institutului pentru Metrică și Evaluare a Sănătății a estimat că peste 90% din populația Regatului Unit ar fi putut fi infectată până la sfârșitul anului 2022, ceea ce înseamnă că mulți participanți clasificați ca „neinfectați” ar fi putut avea cazuri asimptomatice sau nedocumentate. Aceasta ridică posibilitatea ca expunerea virală să fi jucat un rol mai important în rezultatele studiului decât se presupune”, spune Maxime Taquet, profesor asociat la Departamentul de Psihiatrie.